Cei doi copii vorbesc și se simt bine,
Ei încă nu au auzit de trocul sufletului,
Îl vor cunoaște însă, din nefericire...
Își spun că fiecare-nseamnă mult,
Că se iubesc și-așa va fi mereu
În viitor se vor uita demult,
Cu toate că le este foarte greu ...
Se pot preface sau se pot feri,
Pot încerca temeinic să se-ascundă,
Până la urmă vor descoperi
Că sufletul trebuie să îl vândă...
Deși cu toții ne ferim să recunoaștem
Că sufletul ne place să ni-l vindem,
Nu este vina nimănui că ne cunoaștem
Din interior dorința, și ne-o atingem...
Veți spune că nu e mereu așa,
Că sunt și oameni fericiți demult
Însă nu știți că și aceia,
Vănzarea sufletului-o au în gând...
Troc cu suflete se face,
Prostimea-ndurerată plânge,
Chiar dacă lumea se preface,
Cu toții îl avem în sânge...
