Deși știa că sunt goale pe dinăuntru
Și că nu au niciun gust,
Fiind crescute artificial sau din sămânță proastă,
Totuși el căuta cele mai frumoase roșii.
Până în ziua când băbuța din piață
L-a convins să încerce roșiile sale naturale
La care până atunci el nici măcar nu se uita
Pentru că nu erau perfecte pe dinafară.
De cum a gustat noile roșii
A fost surprins să constate
Că acestea erau pline și zemoase în interior,
Și mult mai gustoase decât cele care doar îî furau ochii.
Nimic din ce e natural nu poate fi perfect
Pentru că natura își lasă amprenta
Pe cele mai bune produse ale sale,
Iar perfecțiunea este ceva imposibil în esență,
Fals, deci o iluzie...
miercuri, 30 noiembrie 2011
joi, 10 noiembrie 2011
Așa bine !
Cum să îți dorești ceva din toată inima
Și în momentul când ai obținut cu greu
Să lași în urmă toată patima,
Să vrei cu totu' altceva mereu ?
Cum să crezi adesea că nu poți
Când ai aflat de-atâtea ori că nu ai limite,
Să simți că trebuie să cauți,
Să nu găsești în tine-un pic de liniște ?
Cum s-alergi întruna după fericire
Când poți avea aproape tot ce vrei,
Să-aspiri la "eterna iubire",
O vorbă ce nu mai face nici doi lei ?
Cum să-ți vină-n minte versuri
Când azi nu prea se mai citește,
Cum să citești din Eminescu
Când poezie nu mai este ?
Cum să visezi când încă nu e întuneric ?
Cum să crezi în alții când ei nu cred în tine ?
Cum să-ți fie teamă dacă ești puternic ?
Cum să fii bun când ce e rău e bine ?
Și în momentul când ai obținut cu greu
Să lași în urmă toată patima,
Să vrei cu totu' altceva mereu ?
Cum să crezi adesea că nu poți
Când ai aflat de-atâtea ori că nu ai limite,
Să simți că trebuie să cauți,
Să nu găsești în tine-un pic de liniște ?
Cum s-alergi întruna după fericire
Când poți avea aproape tot ce vrei,
Să-aspiri la "eterna iubire",
O vorbă ce nu mai face nici doi lei ?
Cum să-ți vină-n minte versuri
Când azi nu prea se mai citește,
Cum să citești din Eminescu
Când poezie nu mai este ?
Cum să visezi când încă nu e întuneric ?
Cum să crezi în alții când ei nu cred în tine ?
Cum să-ți fie teamă dacă ești puternic ?
Cum să fii bun când ce e rău e bine ?
vineri, 4 noiembrie 2011
Copacii pictați de toamnă
Copacii pictați de toamnă
Parcă-n iarnă se afundă
Și-ale lor plete d-aramă
Supărare vor s-ascundă...
Numai soarele-a rămas
Să-ncălzească atmosfera,
Vântul bate tot mai tare
Și copacii au prins glas...
Iarba poartă semn de vară,
Însă ceru-ngândurat
Supărat ar vrea să plângă
Copacii pictați de toamnă...
Parcă-n iarnă se afundă
Și-ale lor plete d-aramă
Supărare vor s-ascundă...
Numai soarele-a rămas
Să-ncălzească atmosfera,
Vântul bate tot mai tare
Și copacii au prins glas...
Iarba poartă semn de vară,
Însă ceru-ngândurat
Supărat ar vrea să plângă
Copacii pictați de toamnă...
miercuri, 2 noiembrie 2011
Astăzi fals
Se-ntâmplă să aud în fiecare noapte
Voci fără glas ce ascund șoapte,
Să văd în fiecare seară
Ochi ce mă privesc prin ochelari de ceară,
Să simt în fiecare zi
Creiere bune cu minți pustii,
Chipuri bătrâne-ale unor copii,
Suflete moarte în trupuri vii,
Regi doar cu nume, fără coroană,
Nume de oameni, fără persoană...
Voci fără glas ce ascund șoapte,
Să văd în fiecare seară
Ochi ce mă privesc prin ochelari de ceară,
Să simt în fiecare zi
Creiere bune cu minți pustii,
Chipuri bătrâne-ale unor copii,
Suflete moarte în trupuri vii,
Regi doar cu nume, fără coroană,
Nume de oameni, fără persoană...
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)