CUVINTE CARE SPUN CEVA

1. Așa Bine

2. Astăzi Fals

3. Copacii Pictați de Toamnă

4. Dezorientare

5. Niciun Compromis

6. Perfecțiune

7. Să Nu Cauți

8. Pahar cu Gânduri

9. Sentimente Contradictorii

10. Troc cu Suflete

Să nu cauți

De multe ori mă-ntreb cu cine dorm în noaptea asta
Și îmi doresc să pot să nu mai simt durerea
Tu, floare verde, adu-mi mângâierea !
Nu vreau să-mi fie plapuma mireasă !

Și dacă vrei s-apari vreodată ca prin vis,
Atunci când mi-este cel mai tare somn,
De-odată o să simt că nu mai pot s-adorm
De parcă-aș fi în paradis...

...........................................................................................

Deși cu-un timp în urmă parcă mi-era dor
Să simt bătând vânt de iubire,
Acum nu-mi vine-n minte nicio amintire,
Nu mă cuprinde niciun trist fior...

Am obosit să caut dragostea,
Nu vreau să văd pe nimeni și nimic,
Sătul de cât de mult am așteptat,
Mi-am scos din gânduri pacostea...

Stând liniștit și admirând un peisaj de munte,
Umblând prin locuri noi și prin necunoscut
Fără să vreau, atunci tu-ai apărut,
Cea mai frumoasă floare din atât de multe !

Dezorientare

E întuneric și aș vrea să vad
ceva
Parcă îți simt arzând dorință
Nu-ți pot zări însă privirea...
Frumoaso, te rog s-aprinzi
lumina !
Știu c-ai s-o faci oricum
cândva,
Dar mă grăbesc un pic acuma
Pentru că stau în vânt de ceva timp
Si am uitat unde-am lasat
masina...

Perfecțiune

Deși știa că sunt goale pe dinăuntru
Și că nu au niciun gust,
Fiind crescute artificial sau din sămânță proastă,
Totuși el căuta cele mai frumoase roșii.

Până în ziua când băbuța din piață
L-a convins să încerce roșiile sale naturale
La care până atunci el nici măcar nu se uita
Pentru că nu erau perfecte pe dinafară.

De cum a gustat noile roșii
A fost surprins să constate
Că acestea erau pline și zemoase în interior,
Și mult mai gustoase decât cele care doar îî furau ochii.

Nimic din ce e natural nu poate fi perfect
Pentru că natura își lasă amprenta
Pe cele mai bune produse ale sale,
Iar perfecțiunea este ceva imposibil în esență,
Fals, deci o iluzie...

Așa bine !

Cum să îți dorești ceva din toată inima
Și în momentul când ai obținut cu greu
Să lași în urmă toată patima,
Să vrei cu totu' altceva mereu ?

Cum să crezi adesea că nu poți
Când ai aflat de-atâtea ori că nu ai limite,
Să simți că trebuie să cauți,
Să nu găsești în tine-un pic de liniște ?

Cum s-alergi întruna după fericire
Când poți avea aproape tot ce vrei,
Să-aspiri la "eterna iubire",
O vorbă ce nu mai face nici doi lei ?

Cum să-ți vină-n minte versuri
Când azi nu prea se mai citește,
Cum să citești din Eminescu
Când poezie nu mai este ?

Cum să visezi când încă nu e întuneric ?
Cum să crezi în alții când ei nu cred în tine ?
Cum să-ți fie teamă dacă ești puternic ?
Cum să fii bun când ce e rău e bine ?

Copacii pictați de toamnă

Copacii pictați de toamnă
Parcă-n iarnă se afundă
Și-ale lor plete d-aramă
Supărare vor s-ascundă...

Numai soarele-a rămas
Să-ncălzească atmosfera,
Vântul bate tot mai tare
Și copacii au prins glas...

Iarba poartă semn de vară,
Însă ceru-ngândurat
Supărat ar vrea să plângă
Copacii pictați de toamnă...

Astăzi fals

Se-ntâmplă să aud în fiecare noapte
Voci fără glas ce ascund șoapte,
Să văd în fiecare seară
Ochi ce mă privesc prin ochelari de ceară,
Să simt în fiecare zi
Creiere bune cu minți pustii,
Chipuri bătrâne-ale unor copii,
Suflete moarte în trupuri vii,
Regi doar cu nume, fără coroană,
Nume de oameni, fără persoană...

SENTIMENTE CONTRADICTORII

A mai trecut o noua zi din viață
Și în curând se face iarăși dimineață...
N-aș vrea să simt așa rapid căldura patului,
Aș căuta încă puțin rotița lipsă-a ceasului !

Tresar un pic și mă gândesc că poate n-am dreptate
Pentru că știu că-n somn nu sunt ceasuri stricate...
Mă-ntind comod și pun ușor capul pe pernă,
Deși-am aflat demult că viața asta nu-i eternă !

Când mă trezesc a doua zi mă duc în fața casei
Mușc dintr-un măr privind pe marginea terasei...
E foarte bun, dar îl arunc nervos în zare,
Aș vrea să gust tot timpul altceva, se pare !

Credeti in noroc ?

Desi de obicei aici scriu "poezii ce-mi trec prin minte uneori", de aceasta data am simtit nevoia de a publica un text despre noroc.

Multi nu cred in noroc si in sansa, mai ales cei care sunt fericiti... Cei care nu reusesc ceea ce si-au propus, intotdeauna vor spune ca nu au avut noroc sau vor gasi alte scuze (putini sunt cei care dau vina doar pe ei pentru insuccesele personale), in timp ce aceia care au tot ceea ce isi doresc, sfideaza destinul gandind ca doar ei insisi si propriile lor puteri i-au adus in punctul in care se afla in momentul respectiv.

Intr-o zi obisnuita, parintii mei au venit acasa si mi-au spus ca au vazut cinci catelusi abandonati pe marginea unui drum din orasul nostru si m-au intrebat daca nu vreau sa mergem sa ne uitam la ei si sa le dam niste apa si mancare... Ajuns in acel loc am zarit imediat cele cinci suflete alaturi de punga de Mega Image in care fusesera adusi de bestia cu chip uman. Parintii mei ii hraneau si se jucau cu ei in timp ce eu ma certam cu baba de pe partea cealalta a drumului care ne-a atentionat sa nu le mai dam de mancare pentru ca mai bine ii vede morti decat vii in fata casei ei. Dupa ce i-am spus ca pot sa vin si ca voi veni sa fac ce vreau eu de cate ori „mi se scoala p..a” pe spatiul public care nu ii apartine ei si pentru care si eu platesc taxe si impozite, m-am intors la cele cinci suflete abandonate si la parintii mei care se hotarasera sa se intoarca acasa cu unul dintre catelusi. Eram constienti de faptul ca nu ii puteam lua pe toti avand in vedere ca mai avem inca un caine si trei pisici in curte si in acelasi timp si de faptul ca nu exista niciun adapost pentru animale unde sa ii putem duce pe ceilalti pentru a nu fi calcati de masini sau, mai rau, pentru a nu muri infometati.

Din acest moment putem vorbi despre noroc si sansa pentru ca le-am spus parintilor mei sa aleaga unul dintre cele cinci suflete fara a tine cont nici macar pentru o secunda de aspect sau de frumusete. Cu totii aveau sanse egale de a trai FERICITI, insa numai unul dintre ei avea sa ajunga la noi in curte unde primeste mancare, apa, atentie si dragoste in fiecare zi, in timp ce FRATIORII sai pot fie sa se chinuie in continuare in strada, fie sa aibe si ei NOROCUL de a fi gasiti de o alta familie.

Acum, vazandu-l pe Benjy jucandu-se cu noi si cu motanul cel alb care il accepta, auzindu-l din casa cum latra pentru a se alinta si pentru a ne chema sa stam in preajma lui, ma intreb, cu ce a fost el mai bun decat celelalte patru SUFLETE carora NOI le-am intors spatele si le-am lasat acolo unde le-am gasit ???

Sunt constient ca destinul uman depinde foarte mult de capacitatile noastre si de dorinta si determinarea cu care luptam, insa nu uitati niciodata ca si NOROCUL SI SANSA au o pondere importanta in ceea ce suntem cu totii in prezent si in ceea ce vom fi in viitor !!!

Schimbarea

Vroiam sa beau dintr-un pahar cu gânduri despre tine,
L-am apucat ușor cu mâna tremurândă
Încă speram la revenirea ta la bine,
Dar l-am vărsat când te-am simțit așa plăpândă.

Vroiam să beau dintr-un pahar cu gânduri despre noi,
Ceva trăiri am luat și le-am amestecat
Însă, văzându-te într-un așa noroi,
L-am strâns în mână până s-a crăpat.

TROC CU SUFLETE

La umbra unui pom din fața blocului
Cei doi copii vorbesc și se simt bine,
Ei încă nu au auzit de trocul sufletului,
Îl vor cunoaște însă, din nefericire...

Își spun că fiecare-nseamnă mult,
Că se iubesc și-așa va fi mereu
În viitor se vor uita demult,
Cu toate că le este foarte greu ...

Se pot preface sau se pot feri,
Pot încerca temeinic să se-ascundă,
Până la urmă vor descoperi
Că sufletul trebuie să îl vândă...

Deși cu toții ne ferim să recunoaștem
Că sufletul ne place să ni-l vindem,
Nu este vina nimănui că ne cunoaștem
Din interior dorința, și ne-o atingem...

Veți spune că nu e mereu așa,
Că sunt și oameni fericiți demult
Însă nu știți că și aceia,
Vănzarea sufletului-o au în gând...

Troc cu suflete se face,
Prostimea-ndurerată plânge,
Chiar dacă lumea se preface,
Cu toții îl avem în sânge...