Credeti in noroc ?

Desi de obicei aici scriu "poezii ce-mi trec prin minte uneori", de aceasta data am simtit nevoia de a publica un text despre noroc.

Multi nu cred in noroc si in sansa, mai ales cei care sunt fericiti... Cei care nu reusesc ceea ce si-au propus, intotdeauna vor spune ca nu au avut noroc sau vor gasi alte scuze (putini sunt cei care dau vina doar pe ei pentru insuccesele personale), in timp ce aceia care au tot ceea ce isi doresc, sfideaza destinul gandind ca doar ei insisi si propriile lor puteri i-au adus in punctul in care se afla in momentul respectiv.

Intr-o zi obisnuita, parintii mei au venit acasa si mi-au spus ca au vazut cinci catelusi abandonati pe marginea unui drum din orasul nostru si m-au intrebat daca nu vreau sa mergem sa ne uitam la ei si sa le dam niste apa si mancare... Ajuns in acel loc am zarit imediat cele cinci suflete alaturi de punga de Mega Image in care fusesera adusi de bestia cu chip uman. Parintii mei ii hraneau si se jucau cu ei in timp ce eu ma certam cu baba de pe partea cealalta a drumului care ne-a atentionat sa nu le mai dam de mancare pentru ca mai bine ii vede morti decat vii in fata casei ei. Dupa ce i-am spus ca pot sa vin si ca voi veni sa fac ce vreau eu de cate ori „mi se scoala p..a” pe spatiul public care nu ii apartine ei si pentru care si eu platesc taxe si impozite, m-am intors la cele cinci suflete abandonate si la parintii mei care se hotarasera sa se intoarca acasa cu unul dintre catelusi. Eram constienti de faptul ca nu ii puteam lua pe toti avand in vedere ca mai avem inca un caine si trei pisici in curte si in acelasi timp si de faptul ca nu exista niciun adapost pentru animale unde sa ii putem duce pe ceilalti pentru a nu fi calcati de masini sau, mai rau, pentru a nu muri infometati.

Din acest moment putem vorbi despre noroc si sansa pentru ca le-am spus parintilor mei sa aleaga unul dintre cele cinci suflete fara a tine cont nici macar pentru o secunda de aspect sau de frumusete. Cu totii aveau sanse egale de a trai FERICITI, insa numai unul dintre ei avea sa ajunga la noi in curte unde primeste mancare, apa, atentie si dragoste in fiecare zi, in timp ce FRATIORII sai pot fie sa se chinuie in continuare in strada, fie sa aibe si ei NOROCUL de a fi gasiti de o alta familie.

Acum, vazandu-l pe Benjy jucandu-se cu noi si cu motanul cel alb care il accepta, auzindu-l din casa cum latra pentru a se alinta si pentru a ne chema sa stam in preajma lui, ma intreb, cu ce a fost el mai bun decat celelalte patru SUFLETE carora NOI le-am intors spatele si le-am lasat acolo unde le-am gasit ???

Sunt constient ca destinul uman depinde foarte mult de capacitatile noastre si de dorinta si determinarea cu care luptam, insa nu uitati niciodata ca si NOROCUL SI SANSA au o pondere importanta in ceea ce suntem cu totii in prezent si in ceea ce vom fi in viitor !!!